Pe vremuri mergeam printre ei

A fost o vreme cand mergeam pe strada, pur si simplu ma plimbam pe trotuar. Mergeam printre oamenii care se miscau ametitor. Reflexele tuturor erau la maxim, iar tehnicile folosite ca sa nu se loveasca unii de altii erau amuzante. Era ca si cum te-ai uita la stiri fara sunet. Sunt un fel de oameni care sufera. Ei nu stiu asta, nu vorbesc niciodata atat de incet incat sa nu se auda, nu mai au timp sa se vada, pur si simplu cred si spera ca e bine. La fel si mersul pe strada. Nu exista pardon, ma scuzati. Nu exista “treci tu inaintea mea, ca eu nu ma grabesc”. Daca ar fi posibil ar merge toti in linie dreapta, ar trece unii prin altii, doar, doar ar castiga un pic mai mult timp ca sa apese “Send and receive”…de doua ori

– Sa nu cumva sa fi pierdut ceva…sau poate nu s-a conectat.
– Dar de ce nu a venit nici un email? Ia sa mai apas o data. Nimic! Ciudat.

Oare a mers atat de repede pe strada incat a ajuns mai repede decat un e-mail?

– Dar pe unde am trecut? parca pe la Romana…sau era Universitate? Nu conteaza, sigur am fost mai rapid decat ei, eu cunosc scurtatura aia
– Sa mai dau “Send and receive”. La draqu. Tot nimic. Ma duc pe balconul de 1×1 mp sa fumez. Bag doua tigari ca nu se stie cand mai prind pauza.

Nu, nu am fost in capul lor atunci cand mergeam printre ei pe strada, dar asa gandesc. De unde stiu? Pur si simplu stiu, e suficient sa cunosti cativa. Da, normal ca exista si exceptii, eu nu la ele ma refer.

…si ziceam ca mergeam pe strada, printre ei. Era bine. Imi placea sa ii privesc, sa ii analizez. Eram deja obosit cand faceam asta pentru ca ma duceam pe jos pana acolo, adica deja mersesem vreo 30-40 de minute. Asa ca, plimbarea mea printre ei, nu era prea lunga. Daca tinea 10 minute era bine. Dar era suficient sa imi incarc bateriile si sa imi dau seama ca sunt mai fericit decat oricare dintre ei. Ei se grabeau, iar eu aveam atat de mult timp incat imi permiteam sa ii vad incet, in ritmul meu.

Cred ca ar trebui sa mai fac asta. Poate ar trebui sa incerci si tu, macar o data.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*