Stati linistit, rezervarea este confirmata

[Cu ceva timp in urma]

Vine Pastele. WTF, tre sa plec din oras, sa nu fiu bou vagon. Trebuie sa am amintiri.

– Hai la mare! (se auzi in grupul de prieteni)
– Comfuckingon, NU!

Ce ramane? Hai la munte. Ca nu ma duc sa ciocnesc oo-le pe meleaguri straine.

Unde mergem, unde merge? Pac, vine un email cu 2 propuneri. Da-i cautare pe net, poze, pareri, comentarii. Aleg.

– Buna ziua. Mai aveti locuri libere de Paste?
– Cati sunteti?
– 1
– Ne pare rau!
– Am glumit, suntem 4.
– Stati sa verific

– Ma anunta colegul ca s-a eliberat o camera.
– Suntem 4, deci avem nevoie de 2 camere duble, cu pat dublu, nu cu 2 paturi lipite.
– Da, sigur. Doua camere avem, cu tot ce trebuie. TV, aer conditionat..
– Este Pastele, frig, zapada, nu cred ca avem nevoie de A/C. Centrala functionala sa aveti si calorifere.
– Daaa, avem.

Stabilim detaliile de plata, perioada de sedere. explicam ca vrem sa mancam mielu de Paste etc etc.

– Trebuie sa platiti un avans
– Nici nu ma gandeam altfel. Va trimit pe email datele de facturare si astept o proforma

Dau email si astept. Dupa cateva zile imi aduc aminte si dau din nou un email, forward la cel anterior ca sa vada animalul ca nu bat campii. Primesc raspuns cum ca a fost plecat si ca urmeaza sa imi trimita factura. Dupa alte cateva zile dau iar email.

– Nu este nevoie de plata avans, vad ca inistati, deci sigur veniti. Confirm rezervarea dvs.

Dupa vreo 2 saptamani zic sa sun sa vad ce fac camerele. Ii zic cine sunt si surpriza:

– Stiu cine sunteti, am discutat acum 2 saptamani.
– Stati linistit, rezervarea este confirmata

Moaaa, ce om. Ma refer la mine. Sunt cunoscut. Ura.

Timpul trece, pietrele raman, Pastele vine, noi gata de plecare.

[Tot in trecut, dar mai aproape de zilele noastre – ziua plecarii]

Bagaje de seara, liste cu ce sa luam la noi, acumulatorii sunt la incrcat, trepiedul e sus, pernutele in geamantan, full de benzina si tăiete spre munte.

Ii sun pe ceilalti doi, care sunt intr-o alta masina. Au plecat mai devreme.

– Unde sunteti?
– Pe la Ploiesti, la o benzinarie.
– Si noi la benzinarie, pe centura, mai cumparam ceva.

Hai sa sun la pensiune, ca a nins ca draq, sa vad daca trebuie lanturi.

– Buna ziua, sunt Radu. Este zapada la pensiune.
– Nu stiu.
– Nu se vede pe geam?
– Nu sunt acolo.
– Si cand ati plecat de acolo era zapada?
– Nu am mai fost pe acolo de cateva zile?
– Si nu este nimeni la pensiune care sa stie daca este zapada sau nu?
– Pai pensiunea este inchisa de 2 saptamani, nu avem apa. Am anuntat pe toti cei cu rezervare. Le-am anulat.
– …
– Pai am si eu rezervare. Stiti, eu sunt ala cu rezervarea confirmata de 2 ori, pe email.
– Eu am anuntat pe toata lumea.

Inchid, caut in email si gasesc cele 2 mesaje. Sun inapoi.

– Verificati cele 2 emailuri din data x si y.
– Le-am gasit, dar nu stiu cum v-am ratat
– De 2 ori?
– Imi pare rau, noi am anuntat, nu avem apa, dar este o pensiune peste drum de noi, mai au locuri libere si este si mai ieftin, va dau numarul sa sunati.

Sun

– Halo? Bună zâua. Halo. Mă hauziţi?

Ii povestesc despre ce este vorba si cand termin zice:

– Stiu, mi-a spus vecinul. [sa mori tu in caca de maimuta ca m-ai lasat sa vorbesc atat?]
– Cat costa?
– 140
-Ce? Pe cat timp? Cu sau fara masa?
– Stati sa intreb [1]
– Cu masa
– De persoana sau de camera?
– Stati sa intreb [2]
– De camera
– Ba nu, de persoana, dar pe toate cele 3 nopti
– Deci 280 de lei camera 3 nopti?
– Da, dar fara masa de Paste
– Si aia cat este?
Stati sa intreb [3]
– Pot sa vorbesc direct cu persoana care va da raspunsurile?
– Da, imediat.
– Halooo?
– Cat costa de persoana cazarea cu tot cu masa pentru 3 nopti?
– 470 de lei

– Cum 470 de lei?
– Stati un pic sa intreb [4]

[sa mori tu ca ai zis asta]

– Va sunam noi imediat, sa discut cu sotul.

Inchid si imi aduc aminte ca emailul cu sugestii de pensiuni la munte avea 2 linkuri. Intru pe linkul doi, pagina contact, numar de telefon si sun. Nu raspunde nimeni. In max. 30 de secunde ma suna pensiunea doi [insasi pensiunea]. Primul lucru pe care il aud este:

– Buna ziua, imi cer scuze ca nu am putut sa va raspund mai devreme.
[dupa “Halo” si “Stati sa intreb”, sa mor de nu imi venea sa pup vocea calda si politicoasa]
– Nu conteaza doamna, venim la dvs.

Discutia a mai continuat cu ceva detalii despre plata, preturi, masa si casa. Totul s-a lamurit in sub 2 minute.

Am ajuns in primul sat de turism rural din Romania – Şirnea, pe langa Bran-Moeciu. Un loc uitat de lume, incremenit in timp, incredibil de frumos, unde am avut parte de zapada, ninsoare, grindina, ploaie, lapovita, furtuna si soare de m-am bronzat, cald si frig. Au lipsit un ţunami si un cutremur.

Nu mai spun decat atat – la fiecare masa disparea un castron plin de slanina cu ceapa, apoi urma mancarea. Mai jos cateva poze care descriu cam 10% din ce era acolo. Sigur ma mai duc.

[Stati sa intreb]

sirnea 6 sirnea 1 sirnea 2 sirnea 3 sirnea 4 sirnea 5

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*